luni, 12 septembrie 2016

Legea Antifumat: Scrisoare deschisă către domnii Raed Arafat şi Vlad Voiculescu

The fight against the ban on smoking is not about the effects of smoking; it is about the intrusion of the state into the private life of citizens. This is what the supporters of the ban should understand. Below is an Open Letter to the supporters of the smoking ban in "public" spaces in Romania - the Romanian antismoking law includes in such "public" spaces even the private space of people who work at home. 
___________________

Fără nici o îndoială, Legea Antifumat nr. 15/2016 încalcă grav drepturi fundamentale, precum dreptul la proprietate şi la viaţa privată. Luaţi de valul necesităţii combaterii fumatului şi a efectelor sale, unii cetăţeni ai României sunt gata să renunţe la aceste drepturi pentru "binele comun".
Liga Fumătorilor atrage atenţia asupra carenţelor Legii Antifumat nr. 15/2016, într-o Scrisoare Deschisă adresată domnilor Raed Arafat şi Vlad Voiculescu, care şi-au exprimat recent opoziţia faţă de proiectul adoptat în Senat şi aflat în dezbatere în Camera Deputaţilor pentru relaxarea prevederilor numitei legi. Vă invit să semnaţi această scrisoare pe pagina de Facebook a Ligii Fumătorilor, aici, sub formă de comentariu: "Susţin şi semnez". Şi nu uitaţi: Sharing is caring! 



_____________
Vă invit să citiţi şi:
 Legea Antifumat sau antifumători?
Vechea, noua şi viitoarea Lege Antifumat - sau de ce ar trebui abrogată Legea 15/2016
_____________

Stimate Domnule Raed Arafat,
Stimate Domnule Vlad Voiculescu,
Cu tot respectul, se pare că aţi căzut într-o capcană (ce se poate dovedi în timp periculoasă), în ceea ce priveşte Legea Antifumat, care încalcă flagrant dreptul de proprietate şi alte drepturi ce decurg din acesta. Şi nu sunteţi singurii, din păcate. Cu gândul la sănătatea publică, ce trebuie, neîndoielnic, respectată şi apărată, multe binevoitoare persoane şi respectabile personalităţi din România se grăbesc să accepte o lege profund discriminatorie, de cele mai multe ori probabil chiar fără să o citească de la un capăt la altul, din lipsă de timp ori din cauza existenţei altor priorităţi.
Dincolo de controversele şi dezbaterile pro şi contra fumatului şi asupra drepturilor sau libertăţilor consumatorilor de tutun, precum şi ale nefumătorilor – nici unele, nici celelalte nefiind, desigur, de ignorat – păcatul cel mai mare al Legii 15/2016 Antifumat este faptul că, prin definiţia "spaţiului public închis" nu face distincţie între spaţiul public şi cel privat şi, ca urmare directă, atentează la drepturi şi libertăţi individuale prevăzute de Constituţia României (Art. 44 privind dreptul la proprietate, Art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată), de Codul Civil (Art. 555 privind dreptul la proprietate) şi de Declaraţia Drepturilor Omului (Art. 1, 2, 7, 12, 17 - privitoare la libertate, demnitate, drepturi, egalitate, viaţă personală, proprietate).


duminică, 17 aprilie 2016

De ce prezintă Institutul Elie Wiesel un motiv de îngrijorare?


Controversele iscate de reapariţia lui Marian Munteanu pe scena publică sunt multiple; probabil le voi aborda curând pe blogul Ţărănista. Astăzi mă voi opri doar la recentul Comunicat al Institutului Elie Wiesel, în care se afirmă că „persoana publică Marian Munteanu prezintă un motiv de îngrijorare”.
Este dreptul democratic al Institutului să se îngrijoreze şi să ia poziţii pe diverse teme, mai ales când, nu-i aşa, mass-media i le solicită. Dar parcă să zic că ar fi bine ca ideile (şi acuzaţiile) pe care Elie Wiesel le exprimă în astfel de comunicate să fie bazate pe  fapte şi, mai ales, coerente cu politicile oficiale ale institutului. Or, comunicatul care îl priveşte pe Marian Munteanu nu prea îndeplineşte aceste premise.

Comunicatul e scurt (l-am preluat de pe site-ul Institutului); am să-l redau aici în întregime (nu de alta, dar s-a mai întâmplat să dau linkuri către comunicate care între timp au dispărut):

În urma solicitărilor din partea reprezentanţilor mass-media, adresate Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, de a exprima poziţia oficială în privinţa candidaturii domnului Marian Munteanu la funcţia de Primar al Capitalei și dacă acest fapt oferă un motiv de îngrijorare,  comunicăm următoarele aspecte: 

marți, 12 aprilie 2016

Vechea, noua şi viitoarea Lege Antifumat - sau de ce ar trebui abrogată Legea 15/2016



· Ghidul de implementare a Legii Antifumat nu are nici o putere juridică
· Abuzuri şi interpretări eronate ale legii: studenţii nu ar fi trebuit amendaţi, maşina de serviciu nu este loc de muncă, fumatul e interzis ÎN locurile de joacă şi ÎN staţiile RATB închise, NU în apropierea acestora
· Modificările propuse de Daniel Fenechiu ameliorează, dar nu rezolvă problemele reale ridicate de Legea Antifumat
· Legea nu face distincţie între spaţiul public şi cel privat
· Carenţe mari în definirea unor termeni: locul de joacă definit incomplet, mijlocul de transport în comun definit incorect
· Prevederi aberante privind ţigara electronică: ţigara electronică nu este un produs din tutun şi nu ar trebui interzisă niciunde
· Legea vine în contradicţie cu alte legi, cu Constituţia României, cu Codul Civil şi Codul Muncii, precum şi cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
· Prevederile Legii Antifumat nu urmăresc de fapt prevenirea şi combaterea fumatului, nici protecţia fumătorilor –  adică scopul declarat al legii
· Lipsesc o serie de excepţii necesare: penitenciare, camere de hotel, spitale psihiatrice etc.

Aşa cum probabil cititorii acestui blog au observat deja de mult, niciodată nu critic o lege fără a o citi da capo al fine şi fără a face o analiză riguroasă, însoţită de o documentare extinsă.
Evident că nu puteam face o excepţie în privinţa noii Legi Antifumat, despre care am mai scris  şi asupra căreia revin azi din mai multe motive:

luni, 11 aprilie 2016

Eu cred că Dumnezeu preferă lemnul

Ceea ce nu au reuşit să vadă sau să înţeleagă criticii melodiei Despre smerenie a trupei Taxi (şi prietenii) - sau, mă rog, s-au făcut că nu văd şi nu înţeleg - este faptul că refrenul acestei melodii începe cu "Eu cred că".


E adevărat, după legile ce pedepsesc delictul de opinie, gen Legea Antilegionară sau Legea Dragnea, începi să te îndoieşti că în ţara asta mai ai dreptul la gândire, la exprimare, la opinie, că mai ai dreptul să crezi şi altceva decât îţi dau voie alţii – statul, Biserica, sau, mă rog, marea masă a "oamenilor de bine".

duminică, 20 martie 2016

10 (zece!) moduri de a fuma legal

1. Fumaţi ţigări electronice.


Foto: fool.com
Acestea nu sunt interzise prin lege decât în mijloacele de transport în comun (Art. 3 (12) Zic unii că ar fi interzise şi în locurile de joacă pentru copii, dar nu am găsit în lege o astfel de prevedere:
Art. 3
(12) În spaţiile prevăzute la art. 2 lit. n1) este interzisă inclusiv utilizarea ţigaretei electronice.
Art. 2
lit. n1): mijloc de transport în comun se înţelege orice vehicul utilizat pentru transportul contra cost al persoanelor;

NOTĂ: Conform legii în cauză, ţigările electronice NU ar trebui să fie deloc interzise, nicicând, niciunde (deci, nici în mijloacele de transport în comun!). Pentru că nu sunt produse din tutun, din ele nu se inhalează fum de tutun, ci un abur care poate conţine (sau nu) nicotină. Ele reprezintă, alături de alte produse (plasturi sau gumă de mestecat),  o alternativă de administrat nicotină celor dependenţi de aceasta.

marți, 2 februarie 2016

Legea anti-fumat sau anti-fumători?

* Armonizarea cu legislaţia europeană? Impactul asupra economiei Impactul asupra sănătăţii Fineţuri lingvistico-juridice Impactul psiho-social * 

Nu am să repet aici eternele argumente pro şi contra care circulă din ambele părţi (fumători şi nefumători), dar nici nu mă voi abţine să afirm că legea asta n-are nimic de a face cu fumătorii, şi nici cu nefumătorii – în sensul protecţiei unora sau altora. Nefumătorii sunt (erau) protejaţi şi de vechea lege (349/2002), care prevedea delimitarea spaţiilor de fumători şi de nefumători şi interzicerea fumatului în spaţii publice. Fumătorii (şi potenţialii fumători) – pentru care, zice-se, s-a dat legea (conform Expunerii de motive) – nu sunt protejaţi mai mult de noua lege decât erau protejaţi de cea veche. Ba aş spune chiar dimpotrivă.

I. Armonizarea cu legislaţia europeană?


Evident, autorii legii nu au făcut nici un fel de studiu de impact, din nici un punct de vedere. Invocând armonizarea cu legislaţia europeană, s-au grăbit să interzică fumatul chiar şi în localuri – unde până acum era permis – deşi în majoritatea ţărilor UE legile "draconice" nu sunt nici pe departe atât de draconice ca la noi: în Germania fumatul e şi nu e interzis, în Franţa (care are una dintre cele mai stricte legi anti-fumat) se poate fuma pe terase acoperite (care în noua noastră lege pot fi considerate închise) etc. Iar în majoritatea ţărilor  schimbarea a fost însoţită de consultări sociale şi dezbateri sociale, ce au dus la "convingerea" părţilor care se opuneau. Nu a fost cazul la noi. Ca de obicei, de altfel.

O raită prin Wikipedia ne arată că, din cele 27 de ţări ale UE, doar în 10 (zece) state fumatul este total interzis în toate locurile publice închise: Belgia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Spania, Marea Britanie şi Olanda. Interesant este că în Olanda este permis fumatul de canabis (inclusiv a haşişului), atâta vreme cât nu este amestecat cu tutun.

În plus, chiar şi în unele din aceste ţări cu interdicţii draconice există excepţii şi prevederi legale care uşurează viaţa fumătorilor. Astfel:

vineri, 13 noiembrie 2015

Aleşii noştri sunt ocupaţi

Doliu naţional în urma tragediei din Clubul Colectiv: 31 octombrie, 1 şi 2 noiembrie 2015
3 noiembrie – lumea iese în stradă
4 noiembrie – Ponta îşi depune demisia. Guvernul cade. Seara, lumea iese din nou în stradă.

În timpul protestelor se cere guvern tehnocrat, se strigă "Corupţia ucide", se scandează sloganuri anti-politicieni, anti-partide, anti-guvern, anti-parlament, anti-sistem, se cer reforme majore şi profunde.

5 noiembrie - preşedintele Iohannis iniţiază consultări cu societatea civilă. 


Protestele masive continuă până pe 8 noiembrie, când preşedintele Iohannis ajunge în Piaţa Universităţii.

Între 31 octombrie şi 13 noiembrie mor 55 de persoane, în urma tragediei din Clubul Colectiv.

CE AU FĂCUT "ALEŞII NOŞTRI" ÎN TOT ACEST TIMP? Ce proiecte au propus pentru dezbatere în aceste zile?

vineri, 9 octombrie 2015

Medic refuză

Am întâlnit recent acest mesaj pe Facebook. Este un mesaj al unui doctor român sătul de sistem. Fără alte comentarii îl public aici, cu speranţa că el se va propaga, măcar întru conştientizare, dacă nu întru schimbare...
_______________________________________

Desen de C. Ciosu.
Sursa: viata-medicala.ro
Sunt medic de familie si nu vreau sa mai semnez un nou contract cu casa de asigurări sub forma actuală pentru că:
- NU mai vreau să fiu administratorul bugetului fondului de asigurari de sănătate; NU SUNT ADMINISTRATOR;
- NU mai vreau să mi se impuna tot felul de restrictii, vreau ca optiunile terapeutice sa fie ale mele impreuna cu pacientul; NU SUNT ANGAJATUL CNAS;
- NU mai vreau ca niște administratori, contabili, juriști si nu medici, să-mi spună cum să fac prevenție, câte consultații am dreptul sa acord, câte medicamente să prescriu, când și căte bilete de trimitere să dau; NU SUNT FUNCTIONAR
- Vreau sa am o relatie colegială cu medicii de alte specialitați și nu să fiu forțat să am conflicte cu colegii mei din cauza unui contract prost gândit; NU SUNT DUȘMANUL COLEGILOR MEI;
- NU mai vreau sa-mi fie frică sa scriu o rețetă, să nu mai am timp să mă gândesc la indicatii si contraindicații medicale, la reactii secundare sau adverse, din cauza criteriilor si regulilor financiar-contabile, contractuale la care trebuie să fiu atent; NU SUNT CONTABIL;
- NU mai vreau sa fiu făcut mincinos de șeful CNAS atunci când le spun pacienților ceea ce văd și cu ochii lor, că sistemul nu functionează, iar șeful CNAS să spună că totul e OK, că sistemul functionează; NU SUNT MINCINOS;
- M-am saturat sa citesc legi, hotărari de guvern, ordine administrative, să le interpretez si să-mi fie frică să nu le aplic greșit; NU SUNT JURIST;

miercuri, 9 septembrie 2015

Europa cu ochii larg închişi





După ce şi-a ţinut ochii larg închişi în zorii ISIS - când probabil se putea face ceva concret pentru îndepărtarea acestui pericol - acum Europa îşi închide larg ochii în faţa milioanelor de disperaţi care fug din calea flagelului.
Nu, nu e vorba de o oarecare criză a "refugiaţilor", a "azilanţilor", a "imigranţilor" sau "emigranţilor". Este vorba de un exod al disperării, un exod de proporţii cvasi-biblice, la care nimeni nu se aştepta. Pentru că, aşa cum am spus, Europa a ţinut ochii închişi până când valul disperării i-a ajuns la poartă. Sau, mă rog, la gardul lui Victor Orban - care gard cică a costat 30 milioane de euro. În acelaşi timp, acelaşi Orban cerea de la Europa 8 milioane de euro, ca să facă faţă crizei (câte vieţi ar fi salvat 38 de milioane de euro?). Iar doamna Merkel susţine măsurile Ungariei, care tocmai ce i-a păcălit pe unii migranţi (ăsta e termenul corect!) şi i-a dus fix într-un lagăr (în vreme ce oamenii ăia credeau că s-au suit în trenul de Austria).
În fine, asistăm acum (ca şi în cazul Greciei, de altfel) la rezultatele politicii ochilor larg închişi a Europei. Căci, la urma urmei, în PE sunt nişte neni şi nişte tanti ca în toate parlamentele lumii, care evident nu ştiu face diferenţa între refugiaţi, azilanţi, imigranţi, emigranţi şi migranţi. Şi care n-au ştiut lua măsuri pentru prevenirea migraţiei de la poarta (gardul) Europei. Pentru că au avut ochii larg închişi.
___________
EDITARE ULTERIOARĂ:

Mi-aduc bine aminte cum Italia, lăsată singură în faţa valului de migranţi (acum vreo 2 ani, dacă nu mă înşală memoria), a făcut apel la Europa, să o ajute să facă faţă. Nu mai ştiu cum a reacţionat Europa după acest apel (era vorba de vreo 2 mil de migranţi pe care i-a absorbit Italia), dar cert este că ar fi trebuit să ia acest fapt ca pe un serios semnal de alarmă - dincolo de toate celelalte semnale de alarmă, anterioare sau ulterioare cazului Italiei.

miercuri, 19 august 2015

Legea Antilegionară. O analiză

Încălcări ale unor drepturi prevăzute de Constituţia României
Fapte deja încriminate de legislaţia românească
Autorităţi competente: Institutul Elie Wiesel versus Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
Tribunalele bolşevice şi victimele lor
Terminologie obscură
Contradicţii: Legea Antilegionară versus Legea Siguranţei Naţionale
Concluzii: este nevoie de un echilibru între libertăţile şi drepturile individuale şi restricţiile impuse de lege

Mărturisesc dintru început că îmi scapă cu totul mecanismul juridic, legislativ şi instituţional al unor ordonanţe de guvern şi legi în România: guvernul dă o OUG, parlamentul o aprobă printr-o lege,  după care o modifică prin altă lege şi în final modifică modificările prin iar altă lege, la 13 ani după iniţiativa legislativă iniţială. Îmi pare că acest proces legislativ este conceput anume pentru a (men)ţine cetăţeanul în absolută ceaţă.
Este vorba, în articolul de faţă, de Ordonanţa 31 din 2002, modificată recent prin Legea Antilegionară: pentru a mă lămuri în privinţa prevederilor ei a trebuit să parcurg câteva acte normative [1], dintre care am selectat pentru comparaţie textul iniţial al Ordonanţei şi textul rezultat în urma ultimelor modificări aduse prin Legea Antilegionară, pe care vi le prezint în tabelul comparativ de  la sfârşitul articolului.
O altă observaţie preliminară: personal nu am înţeles care era urgenţa, unde, cine şi de ce ardea să adopte o astfel de ordonanţă de urgenţă – făcută pe genunchi şi modificată din picioare o dată la câţiva ani, pentru ca după 13 ani să fie întărită de o lege adoptată pe fugă, care scârţâie din toate încheieturile.
S-a vorbit destul despre  Legea Antilegionară. S-au adus argumente pro şi contra, s-a dezbătut şi răs-dezbătut pe tema ei – din păcate post factum. Şi din păcate mai mult pătimaş, cu argumente sentimentale, uneori logice, mai rar cu argumente juridice.
De aceea am simţit nevoia să sistematizez cumva câteva aspecte juridice legate de această lege, precum şi să scot în evidenţă unele hibe ale ei – pe baza unei documentări asupra legislaţiei şi pe baza studierii atente a legii (de fapt, a ordonanţei modificate prin lege).


Încălcări ale unor drepturi constituţionale


duminică, 16 august 2015

Despre nişte lecţii de istorie şi o lege antilegionară

Am avut în liceu o profesoară de istorie de-a dreptul extraordinară. Avea acel talent – din ce în ce mai rar regăsit la profesorii noştri – de a te face să pleci acasă cu lecţia învăţată deja în ora în care a fost predată.
Această fantastică profesoară  a avut şi darul de a ne deschide ochii şi minţile, punându-ne mintea la contribuţie, îndemnându-ne să ne folosim capul spre a interpreta evenimentele istorice.
  
Aveam 16 ani în 1989 şi încă o aveam  profesoară (avea să plece ulterior). După revoluţie, ne-a pus să scoatem caietele pe bancă şi am început să tăiem – la îndrumările ei – toate pasajele deformate ale istoriei pe care o predase până atunci. Chestiile cu tovarăşu' şi comunismu' bun şi rolul comunismului în propăşirea neamului etc. etc.
Ne-am bucurat deopotrivă, elevii şi profesoara, am împărtăşit o bucurie unică: aceea de a RESCRIE istoria în sala aia de clasă. Emoţie, entuziasm... care au ajuns la maximum când doamna profesoară ne-a cerut NOUĂ părerea despre cum ar trebui modificate unele pasaje, despre cum ar trebui reinterpretată şi rescrisă istoria României.
  
Ne-a dat chiar şi o primă temă: "Ion Antonescu – pro şi contra". Am făcut două echipe – una pro şi una contra – şi ne-am pregătit cum am putut mai bine (ne-a pus doamna să ne facem dosar, cu fişe, cu poze, cu extrase din ziare, cu tot ce puteam noi găsi pe tema dată).

marți, 16 iunie 2015

Memento Mori

MNLR a fost dat uitării...

Motto:
În zădar le scrii în piatră şi le crezi eternizate
(Mihai Eminescu)
______________________________________
One year ago Romania's National Museum of Literature was moved into a warehouse. It seems it will stay there indefinitely.
______________________________________

Toate au un sfârşit. Au dispărut de-a lungul veacurilor mari monumente durate în piatră. Vor mai dispărea şi altele. Printre ele, Muzeul Naţional al Literaturii Române este o biată căsuţă ce adăpostea cândva o parte a moştenirii noastre culturale, undeva, pe Bulevardul Dacia.

miercuri, 13 mai 2015

Cu diavol, fără diavol, cu cruce, fără cruce...



...sau cum stabilim ce este şi ce nu este iconographically correct

Iată că am scăpat, în sfârşit, de infama pictură murală din str. Băniei nr. 5
Locatarii zonei pot răsufla uşuraţi că nu mai văd diavolul în fiecare zi în drum spre serviciu, că nu mai dau cu nasul în stilizări modernist-umoristice ale Sfântului Gheorghe şi că nu-şi mai promovează masonii mesajele secrete pe pereţii caselor.
În mod evident, acoperirea desenului a adus numai avantaje şi devine din ce în ce mai de neînţeles cum Doamne-iartă-mă le-o fi venit artiştilor ideea de a "întina" zona istorică, protejată etc. cu o astfel de operă – evident blasfemiatoare şi aducătoare de severe reproşuri.
Noroc că avem societate civilă, care s-a plâns la primărie, la biserică, la "propritar" şi pe unde a mai putut, de le-a deschis mintea artiştilor şi i-a făcut să şteargă pictura cu mânuţa lor.

joi, 5 martie 2015

Reacţiile la Decizia CCR privind ora de religie: manipulare, diversiune şi şantaj emoţional în serie


Interesantă îmi pare, dintru început, absenţa totală a oricărei informaţii în privinţa noilor reglementări privind ora de religie pe prima pagină a site-ului oficial al Ministerului Educaţiei. Asta în condiţiile în care mâine expiră termenul de depunere a cererii pentru înscrierea la ora de religie şi în plin scandal (forţat şi inutil) pe această temă. Interpretare subiectivă: MEN conspiră pentru ca elevii să nu beneficieze de ora de religie. Interpretare obiectivă: MEN nu prea ştie de capul lui în general şi în acest caz particular; sau, şi mai rău, nu-l interesează (Decizia CCR a fost dată în noiembrie 2014, suntem în martie 2015 – Q.E.D.)

În schimb, pe site-ul Patriarhiei   am găsit foarte repede luarea de poziţie a BOR în privinţa Deciziei Curţii Constituţionale care a admis excepţia de neconstituţionalitate a articolului din Legea Învăţământului care prevede că dacă vrei să NU faci religia trebuie să faci o cerere. Reţin din comunicatul Patriarhiei (cu comentariile mele subiective între paranteze):